Vrăjmaşii Lui nu au contenit să-L împroaşte cu insulte, pomenindu-I numele în semn de blestem. (Chiar şi astăzi numele lui Isus în limba ebraică, Yeşua este redat sub forma prescurtată Yeşu, care este un blestem însemnând: „Să-i piară numele de pe pământ). Cenuşa durerii a fost pâinea Lui iar băutura a fost diluată de lacrimile întristării. În toate acestea El Şi-a dat seama că suferă din pricina indignării şi mâniei lui Dumnezeu faţă de păcat. Nu că Dumnezeu ar fi fost supărat pe El însuşi, ci mai degrabă pe păcatele noastre, pentru care Mielul lui Dumnezeu ispăşea în trupul Său pe lemnul crucii. Părăsit de Dumnezeu, El Se simţea ca şi când ar fi fost ridicat şi lepădat, Zilele I se stingeau ca nişte umbre şi viaţa I se usca precum iarba.