Apoi El descrie câteva din suferinţele pe care a fost chemat să le îndure ca Om al Durerii. El era conştient că viaţa I se scurge. Zilele Sale se risipeau ca fumul. Trupul Său ardea, cuprins de febră. Era ca şi când organele Sale vitale se uscau, tăindu-I orice apetit. Tortura la care a fost supus a fost atât de intensă şi îndelungată încât trupul Său a ajuns să fie doar piele şi oase. Ca o pasăre în pustiu sau ca o bufniţă printre ruine, El a fost întruchiparea dezolării şi melancoliei. Părăsit de Dumnezeu şi de oameni, El a fost singur, ca vrabia pe acoperişul unei case.