În acest punct al psalmului atenţia ne este din nou îndreptată asupra lui Isus, care îşi dă viaţa pe cruce. În această perioadă, Isus era un tânăr, cu doar câţiva ani peste treizeci. Dar deja tăria Sa a fost frântă în floarea vieţii. Viaţa era pe punctul de a-I fi curmată înainte de vreme. „O, Dumnezeul meu, nu mă lua la mijlocul zilelor mele!"
Răspunsul de la Dumnezeu nu întârzie (v. 24b): „Doamne, Tu eşti viu în vecii vecilor" (TEV).
Ştim că Dumnezeu vorbeşte aici, deoarece cuvintele care urmează îi sunt atribuite lui Dumnezeu Tatăl la Evrei 1:1-12. Observaţi că Dumnezeu mărturiseşte cu privire la Fiul:
El a fost Agentul Activ din cadrul creaţiei: El a pus temeliile pământului şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Sale. Creaţia va pieri, dar El va rămâne în veac. Creaţia se va uza şi, ca o haină, va fi preschimbată cu alta mai bună. Dar Cristos este neschimbător şi etern. Iar eternitatea Sa - nu numai că este sigură, dar tot aşa este şi în cazul alor Săi şi al urmaşilor acestora. Copiii slujitorilor Săi vor locui în siguranţă iar descendenţii lor vor locui, de asemenea, sub protecţia Sa.