Trinitatea la Calvar

Cheia înţelegerii acestui psalm constă în sesizarea trecerii de la un vorbitor la altul.

Domnul Isus, atârnând pe cruce, I Se adresează lui Dumnezeu, (v. 1-11).

Tatăl îi răspunde preaiubitului Său Fiu; aflăm asta din compararea versetului 12 cu Evrei 1:8 (v. 12-15).

Nu se precizează vorbitorul, dar putem deduce cu temei că este Duhul Sfânt, care descrie restauraţia de care va avea parte Israel sub conducerea lui Mesia (v. 16-21).

Auzim din nou glasul Mântuitorului, suferind în mâna lui Dumnezeu pentru păcatele noastre (v. 23, 24a).

Din nou, comparând acest fragment cu cel de la Evrei 1:10-12, constatăm ca aici Tatăl I Se adresează Fiului (v. 24b- 28).

Aici, ca în nici un alt loc din Biblie, suntem învredniciţi să audiem conversaţia ce a avut loc între cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, când Domnul Isus ispăşea pentru păcatele lumii.

Citind rugăciunea celui apăsat din versetele 1 şi 2, să nu scăpăm nicidecum minunăţia faptului că eternul Fiu al Sui Dumnezeu S-a smerit atât de mult încât a fost ascultător până la moarte, chiar moartea pe cruce.

Isus, Ajutorul, Vindecătorul şi Prietenul meu;

De ce, oare de ce a fost El acolo?

Îl auzim implorându-L pe Domnul să-I asculte rugăciunea, să fie aproape de El în strâmtorarea Sa şi să-I răspunde degrabă.