Bătrânul psalm o sută

Cunoscut sub denumirea afectuoasă de ,,Bătrânul Psalm o sută," după melodia cu acelaşi nume din Psaltirea de Geneva (1551), Psalmul acesta este o chemare către întregul pământ să se închine lui Iehova. Apelul depăşeşte cadrul strâns al Israelului, fiind lansat către toate ţările lumii. Barnes scrie:

Ideea care se desprinde din acest psalm este că datoria de a-L lăuda pe Domnul nu aparţine doar unei singure naţiuni, că nu doar un singur popor - evreii - trebuie să I se închine, ci că este loc pentru toate popoarele lumii, din toate limbile şi stările să se unească în a-L preamări. Temeiul acestei afirmaţii îl constituie, desigur, faptul că şi unii, şi alţii au fost creaţi de acelaşi Creator (v. 3).

Aflăm din aceste cinci scurte versete că închinarea nu este complicată. Cuvintele cele mai lungi (în engleză, n.tr.) sunt mulţumire, veşnic şi generaţii. Sunt cuvinte simple, fără înflorituri. Mai aflăm şi faptul că simpla recitare a faptelor legate de Dumnezeu constituie închinare. Dar aceste cuvinte poartă o adâncă încărcătură spirituală. Faptele aşa cum se prezintă ele sunt mult mai semnificative decât orice lucrare de ficţiune.

Psalmul 100 este construit după un tipar bine alcătuit, după cum urmează:

Chemarea la închinăciune (v. 1, 2).

De ce trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu (v. 3).

Chemarea la închinăciune (v. 4).

De ce trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu (v. 5).

Ne sunt oferite şapte elemente ale închinării:

Scoateţi un strigă de bucurie! (v. 1). Slujiţi-L pe Domnul cu bucurie (v. 2a). Veniţi înaintea Lui cu cântări (v. 2b). Intraţi pe porţile Sale cu mulţumiri (v. 4a). Pătrundeţi în curţile Sale cu laudă (v. 4b). Mulţumiţi-I! (v. 4c). Binecuvântaţi-I numele! (v. 4d).

Avem datoria sa-L lăudăm pentru ceea ce este. El este: Domnul nostru (v. 1). Dumnezeul nostru (v. 3a). Creatorul nostru (v. 3b). Proprietarul nostru (v. 3c). Păstorul nostru (v. 3d).

Noi trebuie să-L lăudăm din pricina atributelor Sale: El este bun (v. 5). Îndurarea lui ţine în veac (v. 5)

Adevărul Său din generaţie în generaţie (v.5)

În primele trei versete, lui Dumnezeu I se aduce închinăciune în calitate de Creator. Dar în ultimele trei versete nu e greu de descifrat Calvarul care se împleteşte în cuvintele textului, deoarece în nici un alt loc nu vedem atât de clar bunătatea Sa, îndurarea Sa şi credincioşia Sa.

Toate lumile mărturisesc slăvită Sa putere, înţelepciunea Sa o vestesc toate lucrările Sale; Cât despre dragostea Sa - cine va putea s-o pătrundă îndeajuns?

Domnul nostru Isus pe toate le-a săvârşit în chip minunat! - Samuel MctUcy

Găsim o minunată înlănţuire de idei în versetul 3 pe care nu trebuie s-o scăpăm din vedere. Aflăm astfel că Domnul este Dumnezeu; asta înseamnă că El este mai presus de toţi, la o înălţime de care nimeni nu se poate apropia. Dar mai citim şi faptul că noi suntem ai Săi. Şi asta ne spune că El este în acelaşi timp aproape de noi, ca se apropie în chip intim de noi. Or, tocmai pentru că este atât de aproape de noi psalmul acesta ne transmite simţăminte deosebite de bucurie şi un duh al cântării, în locul fricii şi groazei.

Psalmul este o cântare de bucurie pentru fericitul Dumnezeu, mesajul său fiind preluat de cunoscuta cântare din limba engleză (pe care o redăm în traducere, n.tr.):

Toţi oamenii ce populează pământul îi cântă Domnului cu veselie;

Îl slujesc cu râvnă, lăudându-I numele! O, veniţi înaintea Lui cu bucurie!

Să ştiţi că Domnul este cu adevărat Dumnezeu,

Cel care fără să aibă ajutor din partea noastră ne-a creat.

Noi suntem turma Lui, fiind hrăniţi de El.

El se poartă cu noi ca şi cu oiţele Sale.

O, intraţi pe porţile Sale cu laudă,

Apropiaţi-vă cu bucurie de curţile Sale,

Al Său nume pe veci lăudaţi-L, slăviţi-L şi binecuvântaţi-L,

Căci nu e altă slujbă mai de preţ.

Se cuvine să facem aşa, căci bun este Dumnezeul nostru!

Îndurarea Sa pe veci rămâne neclintită.

Adevărul Său a rezistat neclintit în toate veacurile

Şi de-a pururea va rămâne în picioare.

-Psaltirea scoţiană