Pe când treceau prin cetăţile Licaoniei, cei trei misionari au transmis bisericilor hotărârile apostolilor şi bătrânilor în Ierusalim. Iată care erau aceste hotărâri sau decrete:
1. Cât priveşte mântuirea, tot ce se cere este credinţa. Circumcizia sau păzirea legii nu trebuie adăugate la credinţă, care este singura condiţie a mântuirii.
2. Imoralitatea sexuală este interzisă pentru toţi credincioşii, din toate timpurile, dar această atenţionare a fost, probabil, adresată mai cu seamă convertiţilor proveniţi dintre Neamuri, întrucât acesta a fost şi continuă să fie păcatul care le dă acestora cel mai mult de furcă.
3. Interzicerea consumului alimentelor închinate idolilor, cărnii provenite de la animale strangulate, precum şi a sângelui, nu pentru că acestea ar fi fost elemente esenţiale mântuirii, ci, mai degrabă, pentru a înlesni părtăşia dintre credincioşii evrei şi cei ne-evrei. Unele din aceste instrucţiuni au fost ulterior revizuite (vezi 1Corinteni 8-10;1Timotei 4:4,5).
Ca urmare a lucrării acestor oameni, bisericile au fost întărite în credinţa creştină şi au crescut zilnic la număr.