Domnul, în harul Său, i-a vorbit lui Pavel în timpul nopţii, printr-o vedenie, asigurându-l că nu avea de ce să se teamă, ci să meargă înainte, predicând Evanghelia, fiind asigurat de prezenţa şi ocrotirea lui Dumnezeu. Existau în oraş mulţi oameni care erau ai Domnului în sensul că El lucra în vieţile lor şi, în cele din urmă, aceştia aveau să fie mântuiţi.