Înainte de a rosti mesajul său, Petru a mărturisit că până atunci el crezuse că harul lui Dumnezeu se limitează doar la neamul Israel. Dar acum şi-a dat seama că Dumnezeu nu ţine seama de om în funcţie de naţionalitatea sa, ci caută oameni cinstiţi, cu inima căită, indiferent dacă aceştia sunt evrei, sau Neamuri. „În orice neam oricine se teme de El şi face neprihănire este acceptat de El."
Două sunt interpretările avansate pentru versetul 35:
1. Unii cred că dacă cineva se pocăieşte cu adevărat şi-L caută pe Dumnezeu, va fi mântuit, chiar dacă nu a auzit niciodată de Domnul Isus. În sprijinul acestei opinii este invocat argumentul că şi dacă omul respectiv nu a luat cunoştinţă despre jertfa substituţionară a lui Cristos, oricum Dumnezeu ştie despre ea şi îl va mântui pe acel om pe baza jertfei Domnului Isus. El îi va atribui acelui om valoarea lucrării lui Cristos oricând va găsi acesta credinţa adevărată.
2. Cealaltă interpretare susţine că şi dacă un om se teme de Dumnezeu şi face neprihănirea, el nu este mântuit prin aceasta. Mântuirea este numai prin credinţa în Domnul Isus Cristos. Dar atunci când Dumnezeu găseşte un om care a trăit pe măsura luminii pe care a primit-o despre Domnul, El va avea grijă să-l ajute pe omul acesta ca neapărat să audă evanghelia şi astfel să aibă prilejul de a fi mântuit.
Noi credem că a doua interpretare este cea adevărată.