Apostolul întreabă, acum, împreună cu Isaia: „Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?" Punând o astfel de întrebare deja am răspuns la ea, căci Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin înţelepciunea sau puterea oamenilor. El poate fi cunoscut doar în măsura în care binevoieşte să Se lase cunoscut. Dar cei ce au gândul lui Cristos sunt învredniciţi să înţeleagă adevărurile profunde ale lui Dumnezeu.
Recapitulând, vom spune că mai întâi vine revelaţia (versetul 9-12). Asta înseamnă că Dumnezeu le-a revelat oamenilor, prin Duhul Sfânt, adevăruri necunoscute de ei până atunci. Aceste adevăruri au fost aduse la cunoştinţa lor pe cale supranaturală, prin Duhul lui Dumnezeu.
În al doilea rând, avem inspiraţia (versetul 13). În procesul transmiterii acestor adevăruri către alţii, apostolii (şi toţi ceilalţi redactori ai Bibliei) au aşternut în scris exact cuvintele date lor de Duhul Sfânt.
În fine, avem iluminarea (versetul 14-16). Pe lângă faptul că aceste adevăruri trebuie să fie revelate în chip miraculos şi inspirate în chip miraculos, la fel de adevărat este şi faptul că ele pot fi înţelese doar prin puterea supranaturală a Duhului Sfânt.