Argumentul folosit aici este că întrucât Dumnezeu a lăsat limbile ca semn pentru necredincioşi, corintenii nu ar trebui să insiste asupra dreptului lor de a recurge la vorbirea în limbi cu atâta uşurinţă în adunările credincioşilor. Ar fi mai bine dacă ei ar proroci, întrucât prorocia este un semn pentru credincioşi, iar nu pentru necredincioşi.