Scripturile în fiecare zi

„Să nu pofteşti soţia aproapelui tău“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“ spunea legea (Exod 20. 17, 14, 13). David, cel care în Ps. 19.7 avea să declare: „Legea Domnului este perfectă“, a călcat succesiv trei dintre dispoziţiile ei. Cu toate acestea, conştiinţa încă nu i se trezeşte. Domnul trebuie să i-l trimită pe Natan. Şi pa­ra­bola im­presionantă a mieluşelei furate, atât de potrivită pentru a putea pătrunde în inima unuia care odinioară fusese păstor, este pe punctul de a-l ajuta să-şi evalueze grozăvia faptei sale. Însă David nu se recunoaşte imediat. Se ara­tă fără milă faţă de omul bogat. Nu sun­tem şi noi la fel? Paiul din ochiul fratelui nostru nu ne scapă, în timp ce nu observăm deloc bârna care se găseşte într-al nostru (Matei 7.3). Astfel dege­tul lui Dum­nezeu îi arată cu solemnitate: „Tu eşti omul acesta“. Apoi trista afacere, as­cun­să atât de atent, este, fără nici un menaja­ment, pusă în lumină: ŤTu ai făcut aceasta, aceea ...!ť În final, pentru a ruşina inima lui David, Dumnezeu îi reaminteşte tot ceea ce harul Său făcuse pentru el. Era puţin oare? În cap. 7.19, David spu­se­se contrariul. Cu cât am primit mai mult, cu atât mai puţin scuzabile sunt poftele noastre. Dar noi am primit şi mai mult!