Scripturile în fiecare zi

Imagine impresionantă a Domnului Isus prezent în casa celui credincios, chivotul este ţinut trei luni în casa lui Obed-Edom, aducând binecuvântare acestui om şi fa­miliei lui. Faptul acesta n-a rămas neobservat (v. 12). Dacă trăim într-o legătură co­nstantă cu Domnul, cei care ne cunosc nu vor în­târ­zia să ia notă de faptul acesta. Vor dori şi ei să se bucure de binecuvântările pe care ni le acordă El.

Acum David, care a învăţat lecţia dată de Domnul, acţionează potrivit gândurilor Lui: chi­votul este purtat de leviţii care s-au sfinţit pentru aceasta şi el însuşi se dezbracă de măreţia im­pe­rială şi îşi exprimă bucuria dansând înaintea acestuia. Acum nu chivotul, ci Evanghelia ni-L arată pe Domnul Isus în persoană, făcându-Şi intrarea în aceeaşi cetate a Ierusalimului, în mijlocul bucuriei celor care-L aclamau (Matei 21.9).

„Când cei care purtau chivotul Domnului făceau şase paşi, el jertfea un bou şi un viţel gras“ (v. 13). Aceasta ne aminteşte despre mersul şi închi­narea celui credincios. Amândouă provoacă dis­preţul celor fără credinţă, pentru care Mical reprezintă o tristă imagine. Lumea apreciază pom­pa şi fastul. Dar credinciosul este fericit să se sme­rească, să se arate „şi mai de nimic“ (v. 22), pentru ca pri­vi­rile să nu se îndrepte asupra sa, ci să se oprească numai asupra Dom­nului Isus (compară cu Ioan 3.30).