Scripturile în fiecare zi

În timpul acestor evenimente, David a aşteptat în linişte la Hebron ca Domnul Însuşi să-l stabi­lească împărat peste tot Israelul.

Tot astfel Isus, acum în ceruri, aşteaptă ca Dumnezeu să-I dea împărăţia Sa universală.

Pentru Israel, începutul capitolului 5 marchează o dată importantă în istoria lui şi anume transferul scau­nului de domnie al lui David la Ierusalim, oraş care, de acum înainte, va ocupa un loc atât de important în istoria poporului şi în sco­pu­rile lui Dumnezeu. Dar, în interiorul zidurilor cetăţii, pe Muntele Sion, exista un oraş de ne­pă­truns, păstrat de iebusiţi încă din timpul lui Iosua. În ciuda laudei de sine a ocupanţilor, Da­vid îl cucereşte. Totuşi aici David uită harul care l-a caracterizat atât de des, prin aceea că interzice accesul şchiopilor şi al orbilor în casa lui Dumnezeu. Ce contrast cu Domnul, care i-a pri­­mit în templu pentru a-i vindeca, în mod expres pe orbi şi pe şchiopi (Matei 21.14); ce con­trast, de asemenea, cu omul care „a dat o cină mare“ (Dum­nezeu Însuşi) şi care, pentru a-Şi umple ca­sa, îi strânge pe aceşti oameni nenorociţi (re­pre­­zentându-ne pe tine şi pe mine) ca să-şi ocupe lo­curile lor la sărbătoarea harului (Luca 14.21-23).