Scripturile în fiecare zi

Departe de a se bucura de nenorocirea care-l ajunsese pe rivalul şi prigonitorul său, David compune pe această temă un mişcător cântec de jale. Acest „Cântec al Arcului“ laudă calităţile o­me­neşti ale lui Saul: puterea, generozi­tatea, popularitatea lui. Şi, acoperindu-i răutatea împăra­tu­lui, din pricina căreia suferise atât de mult până atunci, David ar dori totodată, dacă este posibil, să ascundă înfrângerea care ar alimenta bucuria şi dispreţul din partea vrăjmaşilor Domnului: „Nu spuneţi în Gat ...“ (v. 20).

Ne este necesar să învăţăm, ca şi fiii lui Iuda (v.18), lec­ţiile pe care le oferă acest „Cân­tec al Arcului“: să plân­gem cu cei nenorociţi; să căutăm lucrurile bu­ne la aceia care nu ne plac; să ne abţinem să vor­bim ce ştim că este neplă­cut despre cineva; mai presus de orice, să acope­rim neajunsurile su­ro­rilor şi fraţilor noştri, pen­tru o bună măr­turie a poporului lui Dumne­zeu în faţa lumii (1 Petru 4.8).

Apoi inima lui David, copleşită de durere, se exprimă avându-l ca subiect pe Ionatan. Dragoste minunată, plină de farmec; cu toate acestea, palidă imagine a dra­gos­tei lui Hristos; dragoste nemărginită, de care nimic – nici chiar moartea – nu ne va putea despărţi niciodată (Romani 8.38, 39).