Scripturile în fiecare zi

În timp ce au loc aceste evenimente, între Israel şi filisteni începe lupta. Curând sorţii înclină în favoarea filistenilor, pentru că aceştia au la dis­­poziţie un corp de arcaşi împotriva cărora israeliţii, lo­viţi de la distanţă, nu-şi mai pot folosi armele. Apoi de­o­dată totul este pierdut pentru Saul. Şi, prin con­­trast cu David în capitolul precedent (v. 6), nici Dumnezeu nu este cu el. Singura cale de ieşire pe care o poate vedea, deşi e tragică, este să‑şi ia viaţa. Acelaşi lucru îl va face şi Iuda. Astfel, asemenea multor oameni sărmani a căror dispe­rare i-a condus la sinucidere (mai degrabă decât în bra­ţele Domnului), dorind să scape de o dezonoare pe pământ, Saul nu face decât să se arunce mai repede într-o nenorocire eternă. Săr­manul om! Avusese împărăţia şi tot ce şi-ar fi pu­tut dori cineva în lumea aceasta. Dar la ce îi folosesc toate acestea celui care „şi-ar pierde sufletul?“ (Marcu 8.36).

Locuitorii Iabesului din Galaad, o cetate având legături de sânge cu seminţia lui Beniamin (Judecători 21.14), îşi arată recunoştinţa faţă de Saul, care cândva îi salvase (cap. 11).

Acum vechea ordine a lucrurilor este dată deoparte, pentru a face loc împăratului ales de Dum­ne­­zeu, David, o imagine a Domnului Hris­tos venind să domnească în glorie.