Împăratul care umbla după imboldurile cărnii este dat la o parte în gândurile lui Dumnezeu, cu toa­te că domnia lui continuă un anumit număr de ani. Şi este prezentat un alt împărat, cel despre care Samuel spusese: „Domnul Şi-a căutat un om după ini­ma Sa“ (13.14). Acesta este David, al cărui nume în­­seamn㠄preaiubit“ – un tip al lui Hris­tos, al Celui care este în chip desăvârşit după inima lui Dum­­nezeu. Samuel nu era pregătit să-l recunoască, deoare­ce, în ciu­da experienţei pe care o avusese cu Saul, privea încă la înfăţişarea exterioară. Suntem prea încli­naţi să judecăm după ceea ce vedem şi să ne lă­săm impresionaţi de calităţile (sau de defectele) exterioare. Îns㠄Dum­ne­zeu nu are în vedere faţa omului“, repetă Galateni 2.6. El priveşte la inimă! Toate înfăţişările evla­vioa­se prin care ne putem înşe­la pe noi sau pe alţii nu-L vor înşela pe El.

Samuel vizitează această familie a lui Isai; şi tânărul păstor, pe care neglijaseră să-l invite la sărbătoare, va fi tocmai el uns „în mijlocul fraţilor săi“ ca îm­părat pentru Domnul. Această ungere cu untdelemn (simbol al Duhului Sfânt) ne amin­teşte de felul în care a fost descris Fiul preaiubit al Tatălui la Iordan de către Ioan Bote­zătorul: „Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt“ (Ioan 1.33; compară cu sf. v. 12).