Scripturile în fiecare zi

Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bu­căţi. Totuşi, israe­liţii nu sunt înflăcăraţi de ace­eaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi ur­mă­rind“ mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră învi­o­­raţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4). Aici, din contră, Saul a interzis poporu­lui o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofi­da misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât con­secinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin com­pletă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere. Pe de altă parte, vine seara, când popo­rul are, în sfârşit, libertatea să mă­nânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică ani­malele într-un fel în care carnea se con­­sumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moar­te (Levitic 17.10-14). Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?