Scripturile în fiecare zi

Trebuie să veghem asupra cuvintelor noastre şi, în mod special, asupra promisiunilor pe care le putem face. Am văzut ieri consecinţele ne­­­faste ale jurământului necu­ge­tat pe care îl pronunţase Saul. În mod inutil el şi-a slăbit armata, a împiedicat-o să finalizeze urmărirea (pentru nimicirea) duşmanului, a determinat poporul să încalce legea cu privire la sânge. O ultimă consecin­ţă, care însă nu deschide ochii sărmanului împă­rat mai mult decât celelalte, este condamnarea sin­­gurului om al credinţei – viteazul Ionatan. Acesta se află acum în pri­mej­die de moarte, nu din cauza sabiei filistene, ci din cauza poruncii tatălui său! În spatele acestei situaţii putem vedea lucrarea lui Satan însuşi. El încearcă să scape în felul acesta de omul lui Dum­nezeu, dar Domnul nu-i permi­te şi, pentru a-l scăpa pe Ionatan, Se foloseşte de popor. Scena aceasta seamănă cu cea care a urmat înfrângerii suferite înaintea cetăţii Ai (Iosua 7). Dar aici toată vina se află de partea lui Saul, ale cărui nechib­zuinţă şi mândrie oarbă sunt la vederea tuturor. Şi, depar­te de a conta de acum înainte pe Domnul, care-i dăduse victoria, împăratul con­tinuă să se sprijine pe carne, recru­tând oameni puternici şi viteji pentru garda personală, o recrutare mult diferită de cea pe care o va face David mai târziu (22.2).