Scripturile în fiecare zi

În capitolul 13 am văzut ce poate carnea să facă sau, mai degrabă, ceea ce nu poate să facă: să aş­tep­te momentul dorit de Dumnezeu. Prin con­trast, capitolul de astăzi ne arată ceea ce este în stare credinţa să realizeze. Resursele umane sunt toate de partea lui Saul. Oficial, puterea în Israel se află acolo, sub rodiul din Ghibea. Dar credinţa, o credinţă personală, se găseşte la Ionatan şi la însoţitorul lui. Pentru ei, ajutorul este în Dumnezeu, pe care-L cunosc ca Salva­tor (v. 6). Această situaţie cons­tituie o dublă imagine care ne duce cu gândul la creşti­nă­ta­tea de astăzi. Marile ierarhii, care se numesc pe ele însele creştine, pretind că singure deţin auto­ritatea spiri­tuală şi se consideră media­tori esen­ţiali între Dumnezeu şi sufletele oamenilor. Însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui şi le dă totodată ajutorul Lui, cunoaşterea voii Lui şi bucuria prezenţei Lui: toate acestea fără a fi nece­sare acele organizaţii controlate de oameni. Din punct de vedere ome­nesc, expediţia lui Ionatan era o îndrăzneală prostească. Filistenii ocupau în forţă lo­curile strategice. Ionatan con­tează pe Dumnezeu, aşteptând ca El să-i ofere un semn pentru a porni. Ce contrast apare între el şi tatăl său! Ce exemplu frumos este pentru noi Ionatan!