Scripturile în fiecare zi

Autoritatea împăratului Saul se va afirma cu ocazia unei victorii asupra vrăjmaşilor popo­rului. Aceşti vrăjmaşi sunt bine cunoscuţi: fiii lui Amon. Sub ameninţările lor arogante şi crude, locuitorii Iabesului din Galaad se află într-o situaţie groaz­nică şi aproape fără ieşire. Nu-i vedem în­tor­cându-se spre Domnul; din contră, ar voi să facă o ali­anţă cu vrăjmaşul! Dar, exercitându-Şi îndu­ra­rea, Dumnezeu îi va scăpa prin mâna lui Saul. Aceşti locuitori din Iabes ilustrează   într-o ma­nie­ră frapantă teroa­rea, ocara şi în final robia mizerabilă care-i aşteaptă pe aceia care fac alianţă cu lumea şi cu prinţul ei (vezi Evrei 2.15). Saul, ca învingător, manifestă unele trăsături de carac­ter frumoase. Pe lângă zel şi curaj, vedem la el no­ble­ţe, gene­rozitate, clemenţă (v. 13) şi o anu­mită modestie. Cum era şi corect, el atribuie vic­toria Domnului. Toate acestea reprezintă un start promiţător! Şi câţi tineri, asemenea lui, n-au avut un început foarte bun! Apoi s‑au poticnit la pri­mul obstacol aşezat în cale ca să le încerce cre­din­ţa. De ce se întâmplă aşa? Simplu, deoa­rece această credinţă … n-a existat niciodată!