Scripturile în fiecare zi

Samuel a aşteptat ca Domnul să i-l arate pe îm­păratul cerut. Şi toate împrejurările sunt conduse providenţial pentru ca el să-l întâl­neas­că. Invitat la sărbătoare, Saul îl va auzi pe „văzător“ spunându-i tot ce se află în inima lui (v. 19; 1 Cor. 14.25). Ce dorinţe purtăm în străfundul inimilor noas­tre? Oare dorim să devenim „cineva“, să fa­cem lucruri mari? Sau mai degrabă avem dorinţa umilă de a plăcea Domnului Isus?

Potrivit in­struc­ţiu­ni­lor lui Samuel, bucătarul a păstrat cea mai bună porţie pentru Saul; este spata (umărul), imagine a puterii de care avea nevoie pentru a purta poporul. Să remarcăm că, în contrast cu por­ţia dublă a preoţilor (vezi Le­vi­tic 7.31,32,34), nu se pune problema ca el să pri­mească şi pieptul, ima­gine a afecţiunilor nece­sare pentru a-L iubi pe Dom­nul şi pe poporul Lui. Sunt acestea absente din inima lui Saul?

În ziua urmă­toare, Samuel reuşeşte să-l ia deo­parte pe viitorul îm­părat. „Opreşte-te acum (sau: un moment)“, îi spune el, „şi te voi face să auzi cuvântul lui Dum­nezeu“ (v. 27). Această solicitare poate fi adresată pă­că­tosului care merge pe pro­priul drum, ca să-l invite să-L accepte pe Hristos acum în viaţa lui. Dar ea este şi pentru creştin. Să ştim să ne oprim şi să rămânem liniştiţi pentru un mo­ment, ca  să-L ascul­tăm pe Domnul vorbindu-ne, consti­tuie, în mod par­ticular, în viaţa agitată de astăzi, o necesitate.