Scripturile în fiecare zi

Fiii lui Samuel, ca şi cei ai lui Eli, n-au călcat pe urmele tatălui lor. Copiii părinţilor credincioşi să ia în considerare în mod serios lucrul acesta! Ca să se bucure de favoarea lui Dumnezeu, nu este suficient, aşa cum gândeau iudeii, să-l aibă pe Avraam ca tată (Matei 3.9).

Acum poporul se înfăţişează cu o cerere care pe profet îl întristează profund. Vor un împărat pentru a fi şi ei ca toate celelalte naţiuni. A dori să fii ca toată lumea: în esenţă aceasta este adesea şi dorinţa noastră, pentru că nu ne place câtuşi de puţin să atragem atenţia. Dacă nu ne com­por­tăm ca şi cei din jur, atragem de obicei asupra noastră ironie, neînţelegere şi acuzaţii că suntem mândri. Totuşi, dac㠄suntem copii ai lui Dum­nezeu“ (1 Ioan 3.2), chiar faptul acesta statuează o diferen­ţă funda­mentală între noi şi asociaţii noştri lumeşti, diferenţă care va antrena mul­te altele: cel neîntors la Dumnezeu nu acceptă auto­ri­­tatea lui Dumnezeu, în timp ce cre­dinciosul, pe de altă parte, Îl recunoaşte pe Isus Hristos ca pe Stă­pânul şi Domnul său.

Samuel are misiunea să prezinte poporului avertis­mentul acesta: în timp ce Domnul era un Suve­ran care i-a umplut din plin pe ai Săi cu lucrurile Sale bune, împăratul pe care îl doresc va cere de la ei şi domnia lui va fi aspră.