Scripturile în fiecare zi

Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacri­ficiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără plată.

Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucru­ri­lor asupra cărora am decis sub puterea impul­sului! Să veghem deci în­deaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că pro­misiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, cre­dinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Su­pu­nerea ei − „singurul copil“, „unic“, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Dom­nu­lui Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bu­cu­ră de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dra­goste pentru Dom­nul, pentru tatăl şi pentru po­porul ei. În aceas­ta este o emoţionantă ima­gi­ne a lui Hristos, cu toate că rămâne foar­te departe de Cel pe care Îl reprezintă.

Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vred­nic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.