Scripturile în fiecare zi

21

Noiembrie

Deuteronom 32:34-52

Versetele care încheie cântarea lui Moise amin­tesc de faptul că Dumnezeu este suveran, că este „Acelaşi“ şi că, în con­secinţă, ne putem aştepta ca El să aibă ultimul cuvânt. Care este acest cuvânt final? Răzbunarea pentru vrăj­maşii de mult nepedepsiţi, dar şi iertarea pentru poporul Său, împreună cu care se vor bucura naţiunile tot timpul mileniului (v. 43).
Moise încheie învăţăturile sale printr-un ultim în­demn la ascultare: „Puneţi-vă la inimă “ cuvintele acestea, ale legii acesteia, „este viaţa voas­tră“ (v. 46, 47; Isaia 55.3; Proverbe 4.13 şi 7.2). Unii tineri gândesc că, pentru „a-şi trăi viaţa“, tre­buie să lase deoparte orice îndrumare şi mai ales pe cea a lui Dumnezeu. Aceste versete afirmă, iar experienţa noastră confirmă, că a te pleca sub jugul binecuvântat al Domnului înseamnă de fapt „a apuca“ ceea ce este „adevărata viaţă“ (1 Timotei 6.19).
Instrucţiunile lui Moise au luat sfârşit. Ca un adevărat mijlocitor, el a vorbit Domnului despre popor şi poporului despre Domnul. Acum avea să părăsească poporul. Evrei 13.7 ne îndeamnă să ne amintim de conducătorii credincioşi care ne-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi dintre aceştia nu mai sunt printre noi. Totuşi, autorul epistolei adaugă: „Isus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci“ (Evrei 13.8; comparaţi cu
v. 39).