Scripturile în fiecare zi

12

August

Numeri 9:15-23, 10:1-10

Israel nu era în măsură să hotărască etapele călătoriei prin pustiu. Fiecare plecare şi fiecare oprire avea loc „după porunca Domnului“. Se ridica norul? Atunci ei trebuia să plece chiar dacă abia se aşezaseră într-un loc plăcut. Rămânea norul deasupra cortului? Ei tre­buia să aşeze tabăra şi să nu meargă mai de­parte. Conducerea divină era astfel in­dispensabilă pentru a aşeza tabăra sau pentru a o ridica, pentru noapte ca şi pentru zi. Frumoasă imagine a dependenţei continue care i se potri­veşte credinciosului Domnului şi pe care El Însuşi a ilustrat-o perfect. În ciuda mesajului pe care l-a primit de la surorile lui Lazăr şi a dragostei pe care o purta către membrii acestei familii, Isus nu Se întoarce în Betania decât două zile mai târziu, atunci când cunoaşte voia Tatălui Său (Ioan 11).
Îndată ce se descoperea voinţa Domnului, trâm­bi­ţele de argint ale preoţilor dădeau semna­lul pen­tru diversele mişcări ale poporului. Ele su­nau strângerea (v. 3, 4), înaintarea (v. 5, 6), mersul la război (v. 9) sau sărbătorile solemne (v. 10). Aceste trâmbiţe ne vorbesc despre mărturia lui Dum­ne­zeu dată atât în adunarea sfinţilor, cât şi, respectiv, în mersul lor, în conflictele lor sau în închinarea lor. În mijlo­cul unei lumi ostile, „nu te ruşina de mărturia Domnului nostru“ (2 Ti­motei 1.8)!