Scripturile în fiecare zi

6

August

Numeri 6:1-12

În afară de leviţi, orice israelit din altă semin­ţie, bărbat sau femeie, putea fi consacrat Domnu­lui prin jurământul de nazireu (promisiune specială de despărţire). Dar, spre deose­bi­re de fiii lui Levi, această consacrare era in­di­vi­­duală şi voluntară. Nazireul nu era o­bligat să facă a­ceas­tă promisiune, dar, odată ce deve­nea nazi­reu, liber­tatea sa înceta; viaţa sa publică şi particulară trebuia să se sub­or­doneze unor reguli severe. La fel ca într-o ar­ma­tă, an­ga­jatul voluntar se supune la aceeaşi disci­pli­nă ca şi recru­tul de clasă mobilizat. Condiţiile impuse nazireului erau în număr de trei:
1. Să nu consume nici un produs din vie – simbol al bucuriilor lumii.
2. Să-şi lase părul să crească – simbol al punerii deoparte pentru Hristos ce trebuia să-l caracterizeze în mod natural pe ucenicul lui Hristos.
3. Să evite contactul cu moartea, plată şi dovadă a păca­tu­lui.
În principiu, fiecare co­pil al lui Dumnezeu are aceste trei caracteris­tici: mort faţă de lume, faţă de sine şi faţă de păcat (Gal. 6.14; 5.24; 2.17-20). Dar pentru a avea forţa de a se menţine în această poziţie dificilă şi contrară firii, trebuia ca nazireatul său, această punere deoparte pen­tru Hristos, să rezulte dintr-o decizie luată cu bucurie şi din toată inima.
Vers. 9-12 amintesc cât de uşor se poate pierde caracterul de nazireu din cauza neve­gherii şi cât de greu poate fi el recăpătat.