Scripturile în fiecare zi

13

Iulie

Levitic 22:17-33

De la Levitic 21.1 până la 22.16, Dumnezeu Se în­grijeşte de păstrarea preoţiei fără pată, în timp ce în       v. 17-33 Se ocupă de calita­tea jertfelor. Nu este          într-adevăr trist că El este obligat să precizeze: «Să      nu-Mi oferiţi animale bolnave sau având vreun cusur»? În ciuda acestor in­strucţiuni care nici n-ar fi trebuit să fie date, fiind de la sine în­ţe­lese, profetul Ma­le­ahi ne spune că poporul a adus astfel de ofrande. Făcând astfel, nedreptatea comisă de ei era de două ori mai mare: În primul rând, pentru că însemna dispreţuirea lui Dum­nezeu; ceea ce ei n-ar fi îndrăznit să aducă guver­natorului lor (Maleahi 1.8), ce era de nevândut, găseau suficient de bun pentru Dumnezeu. În al doilea rând, pentru că toate aceste jertfe, care spu­neau de­spre Hristos, victima perfectă, trebuia să fie fără cusur. Şi noi, dragi creştini, ce rezervăm noi pentru Domnul din timpul nostru, din energia noastră, din inte­ligenţa noastră, din banii noştri? Ce avem mai bun sau numai surplusul, cel cu care nu ştim ce să facem?
Spre deosebire de jertfele pentru păcat, necesare, obli­gatorii, aici este vorba de daruri de mulţumire, de bună­voie, facultative. Din partea noastră, nimic cu forţa. Dum­nezeu nu pretinde nimic. Dar cu cât inimile noastre sunt mai cuprinse de dragostea lui Isus, cu atât mai pre­tenţioşi trebuie să fim cu privire la ce Îi aducem în schimb.