Scripturile în fiecare zi

14

Iulie

Levitic 23:1-14

Acest capitol este un calendar al «zilelor solemne» ale Domnului, numite „sărbă­torile rânduite“ (sau: timpurile stabilite), care aveau loc în fiecare an. Erau în număr de şapte, în afară de Sabat, ziua de odihnă săptămânală, care este tratată cea dintâi. S-a re­marcat că aceste sărbători, în succe­siunea lor, dezvăluie în afara ochilor noştri istoria lui Israel începând de la cruce, pla­nurile lui Dumnezeu cu privire la această naţiu­ne, planurile Lui în privinţa Bisericii (deşi întru­câtva în chip ascuns), în sfârşit, planurile Lui privindu-L pe Fiul Său. Totul a început la Paşti: Punc­tul de pornire al binecu­vântării lui Israel, al bine­cuvântării Bisericii, ca şi al fericirii fiecărui om este crucea. Imediat după aceasta, sărbătoa­rea A­zi­melor (a pâinii ne­dospite) Îl evoca pe „Cel care n-a cunoscut păcat“ (2 Corinteni 5.21), a Cărui despăr­ţire de rău trebuie să se re­producă în mersul Adunării, ceea ce înseamnă în fiecare răscumpărat. „Aluatul vechi“ trebuie scos afară, căci noi suntem „fără aluat“ (1 Corinteni 5.7).
Urma apoi sărbătoarea celor dintâi roade. Primul snop legănat este tot Hristos, triumfător în învierea Sa, întâiul născut dintre morţi, prezentat lui Dumnezeu în multiplele aspecte ale gloriilor Sale: „ca să vă fie primit“ (v.11).