Scripturile în fiecare zi

1

Iulie

Levitic 13:29-44

Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim in­tenţii rele din pornire. „Dragostea ... nu socoteşte răul“ (1 Corinteni 13.5). Remar­căm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Pu­tea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă per­fect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav. Câţi oa­meni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păca­tului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvân­tului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl decla­ră iremediabil pier­dut. „Terminaţi cu omul, ... pentru că în ce s-ar ţine seama de el?“ (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufle­telor noastre (Luca 5.31).