Scripturile în fiecare zi

28

Mai

Exod 34:1-11

Cerându-I Domnului să-i arate gloria Lui, Moi­se se aştepta fără îndoială la o viziune izbitoare, ca cea descrisă în ca­p. 24.20. Dar Dumnezeu avea să-i reveleze ceva foarte preţios într-un cu totul alt fel: „gloria harului Său“ (Efeseni 1.6). El i Se descope­ră slu­jitorului Său ca un Dumnezeu „binevoitor şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare şi adevăr“ (v.6). Să remarcăm două con­diţii care ne permit să ne bucurăm de aceasta: (1) „Fii gata ... dimineaţă“, îl îndeamnă Domnul pe Moise. Fie ca Domnul să ne dea în fiecare di­mineaţă a­ceastă inimă pregătită pentru a gusta harul Său! (citiţi Psal­mul 63.1-3). (2) Omul lui Dum­nezeu trebuia să rămână în crăpătura stâncii, ima­gine a lui Hris­tos lovit, care acum le spune alor Săi: „Rămâneţi în Mine ...“ (Ioan 15.4). Dar harul lui Dumnezeu nu trebuie să ne facă să uităm câr­mu­irea Lui. Din v. 7 înţelegem că El iartă „nelegiuirea şi răzvrătirea şi păcatul“, însă în acelaşi timp „nu socoteşte nicidecum nevinovat pe cel vi­no­vat“.
În cap. 33.3, Domnul declarase: „Eu nu Mă sui în mijlocul tău, pentru că eşti un popor cu grumazul înţepenit“. Şi tocmai acesta este motivul pentru care Moise cere prezenţa Lui (v.9). După revelarea a ceea ce este Dumnezeu, îndurător şi acordând favoare, este ca şi cum Moise ar fi răspuns: tocmai de un Dumnezeu ca acesta are nevoie poporul.