Scripturile în fiecare zi

25

Mai

Exod 32:21-35

Moise a fost cuprins de indignare. Înainte plin de zel pentru popor în faţa Domnului, de astă dată este plin de zel pentru Domnul înaintea po­porului. Îl ia deoparte pe Aaron, dar acesta se scuză, în loc să se umilească. Apoi fiilor lui Levi li se dă o sarcină grozavă, pentru a ne arăta că slava lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate faţă de legăturile de familie sau de prietenie. Fiii lui Levi sunt credincioşi şi Domnul va ţine cont de aceasta mai târziu, încredinţându-le slujba cor­tu­lui (Deut. 33.9-10). Dumne­zeu nu ne va fo­losi fără să ne fi probat credincio­şia.
În final îl găsim pe Moise din nou la spărtură, ca mijlocitor. Spre deosebire de Aaron, el expune com­plet faptele, fără a ascunde nimic. Spera să facă is­păşire pentru popor şi se oferă pe sine în­suşi în locul lor. În această privinţă se asea­mă­nă cu Pavel, cel care mărturisea că dorea să fie: „anatema de la Hristos, pen­tru fraţii mei, rudele mele dup­ă carne“ (Romani 9.3, vezi nota i). Dar un asemenea sacrificiu nu este posibil; Scrip­tura declară: „Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dum­ne­zeu un preţ de răscumpărare pentru el“ (Psalmul 49.7) şi: „Fiecare dintre noi va da so­coteală despre sine însuşi lui Dum­nezeu“ (Ro­mani 14.12). Nu­mai Hristos poate face is­pă­şi­rea pen­tru păcătos, pentru că El Însuşi a fost fără păcat.