Scripturile în fiecare zi

21

Mai

Exod 30:17-38

Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împli­nească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-l curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lu­me (Ioan 13.10).
După apa care-l curăţa de „înti­narea cărnii“ (aspectul nega­tiv), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi con­fe­rea un caracter sfânt. Ingredientele ce com­pun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei ase­mănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psal­mul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurându-se prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat şi partici­pând la aceeaşi ungere. În contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dum­nezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.