Scripturile în fiecare zi

20

Mai

Exod 30:1-16

Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preo­tului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în consi­derare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tă­mâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre va­loarea sângelui Său, iar cel  de-al doilea tot de­spre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Al­ta­rul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.
 Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» în­chi­nă­rii. Prin El, la rândul lui, credin­cio­sul se apropie şi Îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.
Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pen­tru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. O mântuire gratuită! Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!