Scripturile în fiecare zi

25

Aprilie

Exod 16:32-37, 17:1-7

„Ia un urcior şi pune în el un omer plin de ma­nă...“ (v.33). Era partea lui Dumnezeu. «Mana ascunsă, Hristos coborât din cer pentru a deveni om şi apoi înviat şi înălţat la cer într-un trup glorios, ţinea de plă­ce­rea lui Dumnezeu» (H. Rossier) – plăcere pe care o împăr­tă­şeşte cu biruitorii (Apocalipsa 2.17).
După foame, setea este încă o ocazie pentru ca bietul popor să murmure. Ei bine, harul lui Dum­nezeu se foloseşte şi de aceasta, ca să ne desco­pe­re o taină preţioasă, a cărei expli­caţie o găsim în 1 Corinteni 10.4: „Toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că beau dintr-o stâncă spirituală care îi urma (şi stânca era Hristosul – compară cu Ioan 7.37-39). Dar, pentru ca stânca să dea apă (viaţa din Duhul), ea trebuie să fie lovită, aşa cum Hristos a fost lovit pe cruce chiar de mâna lui Dumnezeu. Cu toate acestea, să observăm că păcatul poporului, murmurele lor, răzvrătirea lor, au impus ca stânca să fie lovită. „Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit“, spune profetul (Isaia 53.8). Astfel, în timp ce mana este o imagine a Hristosului venit din cer, stânca lovită vorbeşte despre Hristos cel răstignit, iar apa vie reprezintă Duhul Sfânt, puterea vieţii noi pe care Mântuito­rul mort şi înviat o dă tuturor celor care cred în El.