Scripturile în fiecare zi

15

Februarie

Geneza 27:30:46

Evrei 12.16, 17 leagă această scenă de cea din capitolul 25. Esau cel lumesc doreşte cu ardoare să moştenească binecuvântarea, dar, cu toate la­cri­mile lui, este respins; cândva şi-a dispreţuit moş­tenirea, iar acum este prea târziu (Proverbe 1.28-31). Scena lumii este plină de oameni care, asemeni acestuia, îşi vând sufletul pre­ţi­os în schimbul unor plăceri trecătoare. Dum­nezeul lor „este pântecele şi ... gândesc cele pământeşti“
(Filipeni 3.19). Ei sunt oameni din lu­me şi îşi au răsplata în lumea aceasta (Psal­mul 17.14). O deşteptare înspăimân­tătoare îi aşteaptă când, «mai târziu», îşi vor recunoaşte nebunia. Toate la­crimile vărsate în locul înfiorător caracterizat de „plân­sul şi scrâşnirea dinţilor“ vor fi la fel de inutile ca şi cele ale lui Esau aici, care nu-i pot reda bine­cuvân­ta­rea pierdută numai din vina lui.
Pentru Iacov greutăţile abia încep. Ura fratelui său, stârnită din in­vidie şi gelozie, îl obligă să plece de acasă. El nu-şi va mai vedea ma­ma, deşi ea prevedea o despărţire doar pentru câteva zile (v. 44). Prin urmare, Rebeca va suferi şi ea consecinţele înşelăciunii puse la cale împreună.
Dând o aseme­nea im­portanţă istoriei vieţii lui Iacov, Scriptura ne va permite să admirăm îndelungata şi răb­dătoarea lucrare a harului lui Dumne­zeu pentru ai Săi.