Scripturile în fiecare zi

13

Februarie

Geneza 26:17:35

Una câte una, Isaac sapă din nou fântânile lui Avraam astupate de filisteni. Să cerem Domnului aceeaşi energie şi aceeaşi perseverenţă pentru a ne însuşi adevărurile prin care au trăit predece­sorii noştri, pentru ca, printr-un efort personal, ele să devină, să spunem aşa, proprietatea noastră. La fiecare efort al vră­jma­şului de a-l lipsi de roadele muncii sale, Isaac răs­punde săpând în altă parte, fără să se des­cura­je­ze. Dar el nu se ceartă cu ei, ilustrând îndemnul din 2 Timotei 2.24: „un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi“. Blândeţea lui poate fi „cunos­­­cu­tă de toţi oamenii“ (Filipeni 4.5). Suferind ne­dreptate, el nu ameninţă, ci lasă aceasta în seama Celui care „judecă drept“ (1 Petru 2.23). În acelaşi timp el poartă şi mărturia credinţei sale. Moş­tenirea îi aparţine; la ce bun s-o ia prin forţă? Dom­nul promisese seminţei lui „toate ţările aces­tea“ (v. 4). Isaac se bi­zuie pe El că le va primi la timpul potrivit.
Versetele 34 şi 35 ni-l arată din nou pe Esau nesocotind voia lui Dumnezeu, luându-şi neveste dintre fetele lui Canaan, de care Domnul îi des­părţise complet familia (24.3, 37). Prin aceasta produce suferinţe profun­de lui Isaac şi Rebecăi. Ce contrast între istoria lui Esau şi cea a părinţilor lui, care au trăit încrezându-se în Dumnezeu şi depinzând de El!