Scripturile în fiecare zi

13

Ianuarie

Geneza 7:1-16

Ascultarea lui Noe s-a manifestat nu numai prin faptul că a construit corabia, ci şi prin faptul că a fă­cut-o în toate detaliile cum îi poruncise Dum­­nezeu (6.22). Acum ascultă intrând în ea când i se porunceşte (v. 5). Siguranţa noas­tră vine din ascul­tarea de Dumnezeu. Noe, om evlavios, experimentează ad litteram Psalmul 32.6.
Versetul 16 ne aminteşte că o altă uşă, cea a haru­lui, este încă deschisă astăzi, dar pentru cât timp? „Uşa a fost închisă“ declară solemn Ma­tei 25.10. Cititoru­le, de care parte a acestei uşi te vei afla? Înăun­tru, cu Isus şi ai Săi? Sau afară, cu toţi cei care vor bate zadarnic şi cărora Dom­nul va tre­bui să le răspundă: „Nu vă cunosc“    (Luca 13.27)? Să remarcăm că Însuşi Domnul a închis uşa în urma lui Noe, a familiei lui şi a tuturor animalelor. Noe nu mai putea să deschi­dă uşa, chiar dacă ar fi vrut aceasta din proprie iniţiativă. Acum, pentru că Dumnezeu a oferit un mij­loc de salvare, punându-i pe ai Săi la adăpost, în­chizând uşa corăbiei, poate să deschidă stăvilarele cerurilor.

Din punct de vedere profetic, Noe şi familia sa reprezintă rămăşiţa lui Israel. După răpirea Bisericii, reprezentată de răpirea lui Enoh, rămăşiţa va trece cu bine şi nevătămată prin necazul cel mare de la sfârşit şi va fi intro­dusă în noua lume a mileniului.