Scripturile în fiecare zi

4

Ianuarie

Geneza 2:15-25

Dumnezeu a aşezat omul în centrul minuna­tei Sale creaţii pentru a exercita funcţia de administrator. Un singur lucru i-a interzis: să mănânce din fructul pomului cunoş­tinţei binelui şi răului. Aceasta i-a pus la încercare ascultarea legată de poziţia sa de făptură responsabilă. Omul, spre deosebire de animale, nu este supus im­pulsurilor iraţionale. El a fost creat liber, dar în acelaşi timp ascultător faţă de Creatorul lui. Suntem martorii primului act înfăptuit de Adam în calitate de adminis­trator: acela de a da nume tuturor făpturilor vii. Acestea au fost create cu scopul de a-i sluji omului, dar oricât ar fi de inteligente, ele nu depăşesc gradul de inteligenţă al lui Adam şi nici nu au o afectivitate care se manifestă ca o nevoie imperioasă. Astfel, singurătatea nu era bună pentru om; el avea ne­voie de cineva căruia să-i împărtă­şească gân­du­ri­le, cu care să se bu­cure de darurile divi­ne şi cu care să mulţumească împreună Aceluia care le-a oferit aceste daruri. Iubirea lui Dumnezeu înţe­le­ge această nevoie şi îi răspunde, dându-i un înso­ţi­tor, un ajutor inteligent, înzestrat cu afec­ţiuni ca şi ale lui.
În această imagine distingem taina Bisericii, mireasa lui Hristos care a fost cufun­dat în somnul morţii, mireasă pe care o primeşte de acum din mâna lui Dumnezeu pentru ca s-o hră­nească şi s-o îngrijească cu drag (Ef. 5.29). „Taina aceasta este mare“, exclamă apostolul: „pentru că suntem ... din carnea Sa şi din oasele Sale“.