Sămânța bună

Iată o poveste cu tâlc: Soarele și vântul s‑au certat într‑o zi, susținând fiecare că este cel mai puternic. Vântul a zis: „Îți voi dovedi imediat de ce eu sunt mai puternic decât tine. Îl vezi pe bătrânul acela îmbrăcat în palton? Îți voi arăta că‑l voi dezbrăca de haina lui înainte să reușești tu să o faci“. Soarele s‑a ascuns după un nor, iar vântul a început să sufle până a devenit furtună. Dar, cu cât se înverșuna el mai tare, cu atât omul își strângea mai mult paltonul în jurul său. În cele din urmă, vântul a renunțat să mai sufle și s‑a dat bătut. Apoi soarele, răsărind de după nor, i‑a zâmbit prietenește bătrânului. Nu a durat mult și omul, ștergându‑și fruntea, și‑a scos paltonul. Atunci soarele a spus vântului: Blândețea și bunătatea sunt mai puternice decât furia și violența!

În Fiul Său, Isus Hristos, Dumnezeu a făcut să răsară și peste noi soarele bunătății Sale: „Dar, când s‑a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne‑a mântuit, nu pe principiul faptelor, împlinite în dreptate, pe care le‑am făcut noi, ci potrivit îndurării Lui, prin înnoirea lucrată de Duhul Sfânt, pe care L‑a turnat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru, pentru ca, îndreptățiți prin harul Său, să devenim moștenitori potrivit speranței vieții eterne“ (Tit 3.4‑7).

În El putem scăpa de toate îngrijorările, de toate problemele și de toate păcatele noastre. În El inima noastră găsește odihnă și primim o pace care întrece orice pricepere. Minunat har! Minunată pace! Minunată odihnă! Minunat adăpost!