Sămânța bună

La naștere, omul nu aduce cu el nimic în lume, după care tot începe să adune lucruri. Până și copiii strâng obiecte pe care le consideră valoroase. Mai târziu se adaugă din ce în ce mai multe posesiuni. Deseori omul face mari eforturi pentru a dobândi bogății. Când moare însă, nu poate lua nimic cu el. Ultima cămașă cu care este îmbrăcat nu are buzunare. El trebuie să lase toată averea pe care a acumulat‑o. Cu toate că nimeni nu poate nega acest fapt, totuși mulți se comportă ca și cum nu aceasta ar fi realitatea, astfel că ei chiar la bătrânețe se străduiesc să agonisească multe și să‑și sporească avuția pământească. Omul „îngrămădește bunuri și nu știe cine le va strânge“ (Psalmul 39.6).

Chiar nu putem lua nimic cu noi în lumea de dincolo? Ba da, este ceva ce putem lua! Domnul Isus ne spune: „Cine crede în Mine are viață eternă“ (Ioan 6.47). Prin credința personală în Isus care a murit pe cruce pentru a ne mântui, noi primim viață eternă. Aceasta este o viață plină de pace, de relație cu Dumnezeul pe care Îl cunoaștem ca fiind Tatăl nostru din ceruri. Este un dar pe care îl putem păstra pentru totdeauna. Când murim, mergem acasă la Hristos. Pentru că avem viață eternă, El ne va învia dintre morți și ne va primi în cer, cu duh, suflet și trup. Cu El vom fi fericiți pentru eternitate.

Nu ne îndeamnă oare această speranță să trăim pentru Isus chiar de acum, și astfel să strângem comori pentru cer?