Sămânța bună

Riscăm cu toții să ne supraestimăm. De aceea Dumnezeu ne trece prin școala Lui. Cu El învățăm că noi nu suntem nimic în noi înșine. Numai harul Său poate produce rezultate acceptate de El în viața noastră. Biblia ne vorbește despre credincioși care au fost constrânși să învețe această lecție:

Iᴀᴄᴏᴠ s‑a bazat mulți ani pe propria lui deșteptăciune. Cu o viclenie inteligentă, el a obținut binecuvântarea care îi aparținea întâiului născut. În mod abil, el și‑a sporit turmele în detrimentul lui Laban. A trebuit să stea mulți ani în școala lui Dumnezeu până să înțeleagă și să rostească aceste cuvinte: „Eu sunt nevrednic de cea mai mică dintre toate îndurările […]“ (Geneza 32.10). Dumnezeu a trebuit să‑i disloce încheietura șoldului, pentru ca Iacov să ajungă să fie conștient în fiecare zi de propria lui slăbiciune. După aceea a învățat să se încreadă numai în Dumnezeul lui și să fie un închinător până la sfârșitul vieții sale.

Mᴏɪsᴇ a fot bine instruit în Egipt, ceea ce l‑a făcut să creadă că el era potrivit pentru a‑și salva poporul. Dar Dumnezeu nu l‑a putut folosi așa cum era atunci, așa că Moise a trebuit să pască oile în pustie timp de 40 de ani, pentru ca apoi Dumnezeu să‑l cheme pentru a fi eliberatorul lui Israel. Atunci el a mărturisit: „Cine sunt eu […]?“ (Exod 3.11). Cum să conducă poporul afară din Egipt înspre Canaan? În momentul când a fost chemat, el se socotea a fi nimic; și numai așa Dumnezeu l‑a putut ajuta. În pustia Sinai, Moise a primit promisiunea divină:

„Fața Mea va merge cu tine și îți voi da odihnă“ (Exod 33.14).