Sămânța bună

Cartea Judecători zugrăvește la începutul capitolului 17 o familie de plâns. O mamă are un fiu, dar un fiu care o fură! Mama, la rândul ei, îl blestemă pe hoț, fără să îi cunoască identitatea! Apoi, când fiul îi mărturisește furtul, ea îl binecuvântează, în loc să‑i atragă atenția asupra gravității păcatului săvârșit! În cele din urmă, de dragul fiului, mama îi face acestuia idoli! Legea lui Dumnezeu interzicea și furtul, și idolii, și ipocrizia și luarea Numelui lui Dumnezeu în deșert… Dar Legea este complet ignorată, deși Numele Domnului este amintit în amestecul de cuvinte ale acestei femei. Ce ilustrație tristă a cuvintelor Domnului Isus: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inimile lor sunt departe de Mine“ (Matei 15.8)! „Căci ei spun și nu fac“ (Matei 23.3)!

Acesta este un avertisment pentru fiecare dintre noi. Să nu folosim cu ușurință Numele lui Dumnezeu, fără să fim conștienți de măreția Lui și fără să ne gândim cu ce anume Îl asociem. Femeia din Judecători își binecuvântează fiul „de la Domnul“ și susține că a dedicat bani „Domnului“, dar faptele ei sunt în totală contradicție cu declarațiile ei. Dacă spunem că Îl cunoaștem pe Isus și că vrem să‑L urmăm, aceasta presupune recunoașterea autorității Lui și o îndepărtare hotărâtă de ceea ce este rău, de tot ceea ce nu este conform voii Lui. În Evanghelie, Domnul Isus pune o întrebare tulburătoare: „De ce‑Mi spuneți «Doamne, Doamne!», și nu faceți ceea ce vă spun Eu?“ (Luca 8.46). Dumnezeu ne vrea consecvenți și sinceri, nu ipocriți!