Sămânța bună

Sunt doi frați. Primul este optimist prin natura lui; el trece prin circumstanțele vieții fără să‑și facă griji, așteptându‑se ca totul să meargă bine. Al doilea, dimpotrivă, este pesimist; își face griji la fiecare pas și își imaginează ce este mai rău. La prima vedere am putea presupune că cel dintâi este plin de credință și că celui de‑al doilea îi lipsește credința. Dar să nu îi facem responsabili pentru caracterul lor natural. Dumnezeu este Cel care i‑a „țesut“, pe fiecare cu personalitate distinctă. El dorește să ne învețe să trăim pentru El, fiind noi înșine, prin trăsăturile noastre.

Cel pesimist va trebui să învețe, împreună cu Domnul său, să‑și învingă anxietatea naturală și să nu se lase copleșit de griji. Fiecare împrejurare va fi pentru el o ocazie să‑I împărtășească lui Isus îngrijorările. „Dar nu sunt eu ridicol, nu este Dumnezeu obosit de temerile mele zilnice?“, va întreba el. Nicidecum, căci Domnul nu ne reproșează slăbiciunea noastră (Iacov 1.5). Așa că pesimistul va învăța să se bazeze pe Domnul și va experimenta răspunsurile Lui, perfect adaptate la fiecare situație. Optimistul poate că simte mai puțină nevoie de a se ruga la fiecare pas, de aceea el trebuie să fie atent să nu ajungă să se creadă invincibil, ci să fie dependent de El la fiecare etapă a vieții lui.

Creștine, dacă suferi de pe urma trăsăturilor tale de caracter, nu te descuraja și nu‑i invidia pe ceilalți! Dumnezeu te‑a creat așa cum ești; tu ești unic în ochii Lui. Vei găsi în El resurse adaptate pentru tine personal. Și, indiferent de temperamentul tău, nu uita că Dumnezeu lucrează în viața ta, pentru a te face să te asemeni din ce în ce mai mult cu Domnul Isus, Modelul tău!