Sămânța bună

O scenă de la recrutarea mea militară mi‑a rămas adânc întipărită în minte. Stăteam toți, un rând întreg de tineri, înșirați pe o bancă lungă. Trecusem prin diverse examene medicale, iar acum așteptam decizia ofițerului de serviciu. Fără prea multă intimitate, unul câte unul eram chemați să ne prezentăm în fața lui. Acesta ne examina scurt pe fiecare, apoi lua decizia: apt sau inapt.

Cuvântul inapt apare în versetul de astăzi, amintindu‑ne că Dumnezeu ne‑a judecat pe noi, oamenii, pe fiecare în parte, și a pronunțat aceeași judecată asupra tuturor: „nefolositori“. Nu exista nici măcar o excepție. Acest lucru este greu de acceptat de către noi. Nefolositori pentru Dumnezeu! Așa cum suntem prin natura noastră, El nu ne poate folosi: păcatul a corupt totul.

Dar Dumnezeu nu doar că a pronunțat această sentință dreaptă, ci ne arată și calea cum să devenim utili pentru El. În 1 Ioan 1.9 ne spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“. Atunci suntem ca Onisim, despre care Pavel scrie: „Onisim […] odinioară nefolositor ție, dar acum folositor și ție și mie“ (Filimon 10,11).

O, Miel al lui Dumnezeu, ce pentru mine ai purtat blestemul și vina păcatului greu!
Pe cruce m‑ai eliberat când ai strigat: „S‑a sfârșit“,
în acel ceas întunecat!
 

(Hedwig von Redern, 1866‑1935)