Sămânța bună

O jurnalistă a vrut să afle cum este să fii bătrân. Un artist make‑up și un designer de costume au ajutat‑o să se transforme într‑o bătrânică. „Iată‑mă acum“, scria ea mai târziu, „o pensionară anonimă, ușor aplecată de spate, sprijinindu‑mă în baston. Nici prea fragilă, dar nici energică…“.

Și care a fost experiența ei? Locuind într‑un oraș mare, s‑a plimbat pe străzi, fără prea multe așteptări. Dar ceea ce s‑a întâmplat a depășit toate temerile ei: „Mi se părea că n‑aș fi existat. Oamenii se uitau prin mine ca și cum aș fi fost aer“. Cu greu avea să găsească un loc într‑o cafenea aglomerată. Dorea să fie aproape de oameni. Dar nimeni nu i‑a acordat nici măcar o clipă de atenție. Și‑a adus aminte de cuvintele unui poet: „Bătrânețea nu este sumbră pentru că atunci se termină bucuriile noastre, ci pentru că atunci speranțele noastre încetează“. Jurnalistei i‑a fost foarte greu să își finalizeze experimentul.

Și totuși, fiecare om, fie că este bătrân, fie că este tânăr, nu trebuie să fie singur sau abandonat. Chiar dacă nu mai ai pe nimeni, Îl poți avea pe Marele și Îndurătorul Dumnezeu care vrea să fie aproape de tine. El vrea să te salveze și să te poarte pe brațe. El vrea să fie cu tine în singurătatea ta. Mulți creștini care au îmbătrânit, precum și mulți tineri singuri pot confirma că Dumnezeu este într‑adevăr aproape de ei și îi poartă pe drumul anevoios al vieții. Singura cale către Dumnezeu este Isus Hristos. Fără El suntem departe de Dumnezeu, fără speranță și singuri. Isus Hristos vrea să îi scoată pe oameni din această situație nefericită. El este speranță pentru cei fără speranță!