Sămânța bună
Patruzeci de zile
Până în ziua în care a fost înălțat, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse porunci apostolilor pe care i‑a ales, cărora, după patimile Sale, li S‑a și arătat El Însuși viu, cu multe dovezi, fiind văzut de ei timp de patruzeci de zile și vorbind despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.
Fapte 1.2,3
Evanghelistul Luca relatează în Evanghelia sa detaliile vieții și morții lui Isus, până la Înălțarea Sa la cer. Oricine citește această Evanghelie va fi impresionat de modul în care Isus a fost călăuzit de Duhul Sfânt în toate situațiile vieții. Inclusiv Marea Trimitere a fost atribuită apostolilor „prin Duhul Sfânt“: ei trebuia să propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor tuturor neamurilor în numele lui Isus.
A doua carte scrisă de Luca este Faptele Apostolilor. Aceasta debutează cu învierea lui Isus. Aici Luca face referire la întâlnirile lui Isus cu ucenicii Săi și vorbește de martorii oculari care L‑au văzut pe Domnul înviat. Printre numeroasele dovezi de netăgăduit se numără faptul că El nu li S‑a arătat ca spirit, ci într‑un trup înviat, cu semnele vizibile ale cuielor de la crucificare. El chiar mâncase cu ei (1 Corinteni 15.4‑8; Luca 24.38‑43).
În plus, în timpul celor patruzeci de zile dintre înviere și înălțare, Isus le‑a vorbit ucenicilor Săi despre „Împărăția lui Dumnezeu“. El le‑a explicat că Împărăția lui Dumnezeu pe pământ este acolo unde guvernarea lui Dumnezeu este recunoscută și unde Isus este numit „Domn“. Într‑o zi, această Împărăție va fi instaurată cu putere și slavă exterioară, când Hristos va reveni pe pământ. Până atunci, Împărăția lui Dumnezeu se manifestă în „dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14.17).