Sămânța bună

O zicală legată de speranță sună cam așa: Ar trebui să sperăm la ce e mai bun, să fim pregătiți pentru ce e mai rău și să acceptăm ce urmează să vină. Această atitudine ia în considerare întreaga gamă de situații cu care ne‑am putea confrunta, dar nu oferă nici stabilitate și nici perspectivă.

Având în vedere viitorul, nimeni nu ne garantează nimic. Numai Dumnezeu poate face acest lucru. El le oferă celor care cred în Fiul Său, Isus Hristos, o perspectivă care merge dincolo de moarte. „Căci aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine Îl privește pe Fiul și crede în El să aibă viață eternă; și Eu îl voi învia în ziua de la urmă“ (Ioan 6.40). Credința în Isus Hristos implică acceptarea Lui ca Mântuitorul care Și‑a dat viața pe cruce pentru păcatele mele. Prin acest pas al credinței, eu scap de pedeapsa divină și am de acum o speranță fermă: că voi fi într‑o zi cu Mântuitorul meu în ceruri.

Pentru viața de acum, tot Dumnezeu îmi oferă perspectiva corectă. El nu îmi ia toate problemele, dar promisiunea Lui este statornicie: „Gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de rău, ca să vă dau un viitor și o speranță“ (Ieremia 29.11). Domnul Se roagă acum pentru cei ai Săi care sunt în lume. Acum nu este preocupat cu moștenirea Sa viitoare din împărăția milenială, ci inima Lui este cu cei care se află încă într‑o lume ostilă lui Hristos.