Sămânța bună

Dumnezeu, prin Moise, transmite poporului Israel cuvinte încurajatoare: „Nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor“. Tânjim mult astăzi după o astfel de îmbărbătare. Dar de ce ne este atât de greu să acceptăm că ea este actuală pentru noi? Frica se strecoară abil și apoi ne învăluie cu totul. O presimțire rea pentru ce ne‑ar putea aduce viitorul. Examenul acela… Oamenii aceia răi din calea mea… Boala se abate asupra mea. Mi‑e teamă că pierd bătălia cu atacurile acestea furioase. Ah, ce e‑mail neplăcut… Într‑adevăr, ne iau prin surprindere evenimentele negative. Suntem nepregătiți în fața veștilor rele. De ce oare ne sună îndepărtat aceste încurajări: „Nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor“? Pentru că nu cunoaștem Persoana care ni le transmite!

Dumnezeu nu ne va lăsa singuri. El ne însoțește până când vom ajunge la destinație. Ne‑am putea imagina un însoțitor mai bun? Dumnezeu nu ne lasă niciodată din mâna Sa. El are grijă de noi neîntrerupt, nu doar din când în când, lăsându‑ne singuri în perioadele tumultoase. El este întotdeauna cu noi, luptând pentru noi. Are urechea deschisă pentru orice suspin al nostru.

Dumnezeu nu ne va părăsi. David, care a trăit această experiență, mărturisește în Psalmul 37.25:

„Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n‑am văzut pe cel drept părăsit, nici sămânța lui cerșind pâine“.