Sămânța bună
Prețul pentru eliberarea ostaticilor
Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.
1 Petru 1.18,19
Mai înainte de a avea loc o eliberare, trebuie plătit prețul impus. În cazul răpirilor, se cereau adesea bani în schimbul eliberării ostaticilor. Astfel de răscumpărări au fost plătite scump în istorie: 20 de talanți de argint au fost ceruți de pirați, în antichitate, pentru eliberarea generalului roman Iulius Cezar; 6000 de găleți de argint au fost cerute în anul 1194 pentru regele englez Richard Inimă‑de‑Leu; 25 de tone de aur au fost cerute de către cuceritorul spaniol Francisco Pizarro, în anul 1533, pentru eliberarea unui șef incaș. În istoria Germaniei, printre cele mai spectaculoase răscumpărări se numără: 7 milioane mărci germane pentru Theo Albrecht (1971), 21 de milioane mărci germane pentru Richard Oetker (1976) și 30 de milioane mărci germane pentru Jan Philipp Reemtsma (1996).
Inimaginabil de mare a fost însă prețul plătit pentru ca toți cei păcătoși să poată fi salvați! Nu cu bani de aur sau de argint, ci cu viața, cu „sângele prețios al lui Hristos“! Orice om poate fi acum salvat, pentru că răscumpărarea este suficientă pentru toți! Când Dumnezeu a cerut prețul pentru eliberarea ostaticilor din lagărul lui Satan, Isus Hristos a mediat între Dumnezeu și om: „S‑a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți“. Dar, pentru că nu toți acceptă să fie răscumpărați, prețul de răscumpărare este dat „pentru mulți“ (1 Timotei 2.5,6; Marcu 10.45). Depinde de mine dacă accept acest preț. Numai atunci pot spune că sunt „răscumpărat […] cu sângele prețios al lui Hristos“!