Sămânța bună

Istoria lui Iona este una captivantă și totodată instructivă. Dumnezeu îl trimite pe profet la Ninive cu un mesaj de avertizare pentru locuitorii capitalei Imperiului Asirian. Și Iona pornește, însă în direcție opusă! Chiar crede că Îl poate înșela pe Dumnezeu? Se pare că așa gândea profetul neascultător, însă prima lui lecție este că Dumnezeu nu poate fi înșelat! Domnul îl ajunge pe profetul fugar prin intermediul unui „pește mare“, care îl salvează de la înec. În această situație extremă, în burta mamiferului acvatic, Iona are timp să se gândească profund la viața și chemarea sa.

Trei zile mai târziu este aruncat pe uscat. I se oferă o a doua șansă. De data aceasta, Iona o folosește. Și astfel, el ia la pas drumurile cetății și le vestește ninivitenilor că Dumnezeu va aduce în curând judecata asupra lor, pentru că umpluseră măsura în rău. Care este reacția lor? Ei Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt, se întristează pentru păcatele lor și își schimbă viața. Ce mângâiere pentru inima lui Dumnezeu să‑i audă pe acești oameni care, conștienți de vinovăție, Îi cer acum îndurare și iertare!

Iona este însă întristat. El nu poate înțelege de ce Dumnezeu nu îi pedepsește pentru păcatele lor. Ah, Dumnezeu trebuie să îl ia din nou pe Iona în școala Lui! El face să crească miraculos o plantă, pentru a‑i oferi umbră lui Iona, dar, când planta se ofilește, Iona se mânie. Atunci Dumnezeu îi adresează profetului o ultimă întrebare: „Ție ți‑a fost milă de planta pentru care n‑ai muncit, nici n‑ai făcut‑o să crească, […] și Eu nu trebuia să Mă îndur de Ninive, cetatea cea mare […]?“ (Iona 4.10,11).